7 ani de avocatură!
01.11.2018, data în care am depus jurământul în cadrul Baroului București și am devenit oficial AVOCAT!
A fost o ambiție personală să mă mut la București și totodată să profesez în acel loc („unde se dă ora exactă” -după cum spun unii). Deși nu am primit foarte multe încurajări la acel moment, iar majoritatea oamenilor din jurul meu nu au înțeles rațiunea pentru care voiam acest lucru, am ales totuși să fac schimbarea.
În mod cert, mi-am ieșit din zona de confort, dar cu toate acestea mi-am depășit limitele și am ales să accept acea provocare din care, spun eu, am avut doar de câștigat.
În primul rând, am câștigat o experiență frumoasă.
În al doilea rând, am avut ocazia să cunosc foarte mulți oameni buni, care m-au ajutat și au făcut mai ușoară toată acea tranziție!
Pentru mine a fost o experiență extraordinară și totodată a reprezentat o dorință îndeplinită!
Ulterior, din varii motive, am revenit ACASĂ, la Timișoara, de unde părea că nu am plecat niciodată. Așa am simțit!
Aici a continuat parcursul meu profesional de care m-am bucurat din plin!
La Timișoara am pledat pentru prima dată în cadrul unei ședințe de judecată, ședință pe care nu am cum să o uit, având în vedere că am intrat în sală cu 15 cauze (oficii), iar multe dintre delegații au fost primite chiar în acea dimineață, dar cu toate acestea… am supraviețuit!
Ulterior, au urmat mai multe cauze, ședințe de judecată, întâlniri cu clienți, ore în șir de redactare, însă entuziasmul și curiozitatea cu privire la nou, imprevizibil și „urgent” persista!
La aproximativ un an de la momentul promovării examenului de definitivat, cu o doză de nebunie și curaj, am decis să îmi deschid propriul cabinet de avocatură.
La început, recunosc, m-au copleșit emoțiile, temerile, întrebările fără răspuns, întrucât nu știam dacă am facut alegerea „corectă”, însă ulterior am hotărât (după cum m-a sfătuit o prietenă dragă) să mă bucur de fiecare pas, fiecare speță, fiecare reușită și până astăzi, cred eu… am reușit!
Mi-am dorit și am învățat foarte mult să devin avocat, iar acum mă bucur!
Mă bucur de tot ceea ce am realizat, de faptul că am legat prietenii (cu colegi de birou, colegi de facultate- cu care nu am interacționat atât de mult în studenție, clienți, grefieri, polițiști etc.), că am posibilitatea de a asculta poveștile oamenilor și nu în ultimul rând de faptul că îi pot ajuta!
Recunosc că, uneori, am avut intenția de a renunța având în vedere consumul de energie, nivelul de stres și neputința pe care o simți de prea multe ori pe parcursul exercitării profesiei, însă până în prezent, nu am facut-o!
Nu am renunțat și MĂ BUCUR!
Mă bucur de cei 7 ani de avocatură, de fiecare experiență și de tot ceea ce am realizat (poate puțin pentru unii, mult pentru alții) și sunt RECUNOSCĂTOARE !